joi, 15 iunie 2017

Mitul lui Sisif


Aud o poveste pe care vântul mi-o deșiră
printre frunzele pictate.
Freamătul mi-o absoarbe
și mi-o cântă.

Ascund între nori o gură iubită,
să ne sfârșim întru întâiul sărut.
Cu mâna ta încui în mine cerului,
cu degetele de oţel zic stelelor să tacă,
să tacă, să tacă...
Îmi treci sărutul în spuma mărilor învolburate,
și gura mea ți-l duce peste ape.
Mitul lui Sisif se împlinea în gura noastră:
Iată, s-a creat Iubirea!
se tot uimește bătrânul obosit.
Pârâiele revarsă în
cântece sublime, se întorc la ceruri,
descuind lacăt spre adânc.
Ne căutăm copilăria zgâriată
în suflet prin codrii pustiiți.
Străine!
Ascultă!
Aud o poveste pe care o înșir
și o deșir şi iar o-`nŞir,
în miez de noapte ți-o șoptesc
sfârșită, în murmur de izvoare,
când tu nu-mi ești aproape
și Umbra sparge Timpul...

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...