duminică, 11 iunie 2017

un loc plăcut

nu se uită niciodată șoapta
metalului rece
mă smulge
şi alunec armonios
pe firul de sânge
zăpada înfierbântată uneori așteaptă
o noapte nebună încuiată dincolo
de ziduri mă îmbracă și
mă taie în linii adânci
peste pădurile de fluturi
topindu-mă în semne de întrebare
ca să îmi facă locul mai plăcut

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...