Veniți cei rătăciți,
Cei fără vină,veniți
La pomul vieții mele.
Gustați-i din lumină!
(Lumina mea crescută-n tină)!
Luați-mi gândul care s-a sfrijit în vatră,!
Sorbiți din trupul meu de piatră!
Luați-mi tot ce n-am ascuns!
Luați și pasul meu desculț
Ce zorile mi l-au străpuns!
Luați ecoul de puteți,
Chiar trupul meu lăuntric,
De mi-l vreți!
Apoi, lăsați-mă să ard
Şi să mă sting,
Cu ploi de soare
Să vă ning...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu